Definitia homeopatiei, data de inima mea, ar fi speranta ca putem fi rearanjati in tiparele noastre, pentru a fi unici, puternici si in armonie cu mediul care ne inconjoara.

Trecand de la aceasta definitie la una mai stiintifica, putem spune ca homeopatia foloseste in tratament leacuri in doze foarte mici, alcatuite din elemente care in doze mari declanseaza o boala, o afectiune; se bazeaza astfel pe principiul “cui pe cui se scoate”, prin realizarea de dilutii mari din plante, minerale sau chiar fragmente animale, care apoi sunt “energizate” printr-o tehnica bine documentata si pusa la punct chiar de intemeietorul homeopatiei.

Cum a inceput?

Aceasta metoda de tratament, fata de care unii pacienti au o mare retinere, din cauza neaprofundarii domeniului, isi incepe povestea cu doctorul Samuel Hahnemann (1755-1843).

El s-a casatorit la varsta de 27 ani si a avut 11 copii.

Am tinut sa mentionez acest aspect pentru a putea sublinia efortul nemaiomenit, framantarile ca tata si ca medic si atentia deosebita cu care urmarea starea de sanatate a copiilor lui – si nu numai.

Aceasta atentie disperata si afectuoasa l-a fortat sa caute remedii, altele decat cele ale vremii, cand medicina era inca la inceput si functiona dupa metode considerate azi crude si ineficiente. De exemplu, medicii lasau sa curga sangele din corp pentru a elimina toxine, fapt care-l slabea pe bolnav in plus pe langa boala in sine; in alte situatii medicii aplicau substante fierbinti pe locurile dureroase, administrau cantitati mari de mercur, arsenic, opium, alcool, adesea incercand sa induca voma si sa goleasca intestinele; masivele doze de calomel date pentru a goli intestinele cauzau efecte adverse cum ar fi pierderea dintilor, caderea parului, in cazul in care pacientul supravietuia.

Il vedem, iata, pe doctorul Hahnemann in acest context disperat, sfatuindu-si pacientii sa faca exercitii fizice, sa manance sanatos, sa faca plimbari in aer curat. Framantat, renunta la practicarea medicinei in aceste conditii si se muta in orasul Dresda, unde studiaza chimia 5 ani. In timpul acestui studiu intens, descopera informatii care-l intriga si porneste o adevarata avalansa de cercetari medicale, folosindu-se pe sine si pe cei dragi ca si cobai, notand fiecare simptom observat si punand bazele homeopatiei.

Povestea este lunga si foarte captivanta, doresc doar sa mentionez ca acest om a cuprins in gandul lui tot universul si si-a folosit toate resursele psihice si fizice pentru a-si proba teoriile.

Rezultatele pozitive obtinute in urma tratamentelor homeopate cu granule impregnate sau solutii, au trecut proba timpului si s-au dovedit eficace pentru tratarea omului modern, chiar in contextul in care alopatia este pe un teren mai solid.

Mai doresc sa mentionez ca preparatele se prescriu de catre medici care au specializare in domeniu, insa in farmacie se pot recomanda remedii care functioneaza universal (adica au acelasi efect asupra tuturor pacientilor: Oscilococcinum, Coryzalia, Osteocynesine, Homeovox, Stodal, etc.)

Farmacistul poate sa va indrume si consilieze in privinta principiilor de tratament, a modului de administrare a acestor remedii si sa va explice mai multe despre modul lor de functionare.

Aspecte interesante ale homeopatiei de ieri si de azi

Tratamentul homeopat foloseste materii prime din cele mai diverse si uneori..ciudate resurse: albine pisate, praf de casa, dar si carbonat de magneziu, difluorura de calciu, tuberculina bruta, pulbere din scoarta arborelui cinchona, stricnina, brucina, etc.

La inceputuri, dinamizarea (energizarea) granulelor homeopate se realiza manual, prin miscari dese, repetate, era o munca grea si consumtiva. In ziua de azi dinamizarea se face industrial, cu miscari dirijate intr-un automatism care respecta acuratetea metodei de preparare si permite fabricarea pe scara larga a granulelor, pentru a putea beneficia cat mai multa lume de efectele curative si, mai ales, in timp util.

Poate ati observat ca remediile homeopate sunt insotite de litere si cifre. V-ati intrebat vreodata ce reprezinta ele? De exemplu, CH30, reprezinta o dilutie Hahnemaniana Centezimala 30, deci remediul folosit a fost diluat la 100 si apoi dinamizat, repetand aceasta operatie de 30 de ori, obtinandu-se astfel o concentratie atat de mica a principiului activ, incat el sa nu poata induce in organism efecte negative, ci sa determine vindecarea pacientului. In mod invers fata de tratamentul alopat, unde un numar mai mare arata o concentratie mai mare, in homeopatie un numar mai mare arata o concentratie mai mica, respectiv o dilutie mai mare.

Va invitam sa beneficiem impreuna de leacurile acestea si sa dam o mare nota de 10 tuturor cercetatorilor si medicilor cu specializare homeopata, care au trait pe pielea lor miracolul tratarii bolnavilor prin aceasta metoda profunda, care nu trateaza boala, ci omul ca intreg, pana in adancul lui cel mai secret.

Carmen Felhazi, farmacist specialist

Leave a reply